Revista Somatoterapia nr 35/2010

Avem nevoie de iubire

Autor:  psiholog Cristina Patrascu, anul II de formare in PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA

     Avem nevoie de iubire, dar nu la iubirea erotizata ma refer ( desi nu o exclud),
ci la iubirea IUBIRE. Acea iubire pe care o simti atunci cand cel de langa tine e
constient de existenta ta...,de gandurile ,de dorintele tale.E constient ca existi,e
fericit ca existi,se bucura si traieste alaturi de tine..., cu tine.Iti da
libertatea sa cresti,sa te dezvolti; el creste, se dezvolta odata cu tine; se bucura
de reusitele tale, e alaturi de tine atunci cand cazi si te ajuta sa te ridici.
   Am citit de curand o maxima -"cei infometati nu stiu ce sa cumpere" si am fost
impresionata de profunzimea acestor cuvinte.Nu stiu cine le-a spus, probabil un om
care a experimentat el insusi acesta foame.
  
 Cand esti infometat, principalul tau gand este sa-ti potolesti foamea indiferent
cum. Nu esti atent la ce anume "ingurgitezi", cum o faci si nu te gandesti la
consecinte. Poate e prea mult pentru tine? Poate e prea greu?Poate pretul pe care-l
vei plati va fi prea mare pentru posibilitatile tale? Poate timpul necesar pentru "a
digera" e prea lung si te vor paste niste dureri insuportabile sau greu
suportabile?
   Sunt intrebari pe care nu ti le pui atunci cand incerci sa-ti potolesti foamea
si, mai grav, mi se pare ca nu ti le pui nici dupa.
    Uneori trebuie sa treci prin foarte multe astfel de experiente pentru a-ti pune
intrebari, pentru a analiza starea de fapt, pentru a te analiza pe tine si nevoile
tale reale.
    Poate ca prima intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui este " de ce?". De ce
esti atat de  infometat? Nu ai primit destul sau nu ai primit ce iti trebuia? De ce
anume ai nevoie,ce iti  lipseste de fapt? Stiind ce anume iti lipseste, vei sti ce anume sa cauti.
    Cauti iubire. Iti lipseste iubirea. Si totusi nu-i suficient. Iubirea se manifesta
in foarte multe moduri. Ce inseamna iubire pentru tine, nu inseamna si pentru altii.
   Iubirea pe care o cauti este iubirea pe care nu ai primit-o in copilarie atunci
cand nu puteai intelege de ce nu primeai lucrurile de care aveai atata
nevoie: atentie, afectiune, incurajare etc. Acum ai capacitatea sa intelegi ca nu ai
primit si ca ai nevoie sa primesti. Acum poti intelege ca nu ti s-a oferit pentru ca
cei care "trebuiau"sa-ti ofere acele lucruri dupa care tanjeai, nu puteau face
acest lucru, nu aveau capacitatea de a o face.  .Acum poti intelege
si accepta faptul ca nu toti oamenii pot iubi (pe ei si/sau pe altii).
    Acum pentru ca ai trecut prin atatea experiente, ai invatat cu siguranta ca
pentru a putea fi iubit trebuie sa te iubesti tu pe tine insuti; numai iubindu-te, vei putea intelege de ce fel de iubire ai tu nevoie. Vei cauta si cu siguranta vei gasi IUBIREA TA, iubirea ce-ti va potoli  foamea; ea te va ajuta sa devii echilibrat, sa devii tu cu adevarat.
     Cand esti dezechilibrat (in orice sens) ai nevoie de mai mult sau mai putin
pentru a te echilibra. Cand esti echilibrat vei atrage spre tine o persoana
echilibrata, care va fi capabila sa te iubeasca, sa te respecte, sa te valorizeze.
    Ne aruncam in relatii in care credem ca celalalt are nevoie de noi si suntem
dezamagiti ca celalalt nu ne este recunascator, nu ne raspunde pe masura sau chiar
ne desconsidera. De fapt , noi avem nevoie de ceea ce vrem cu disperare sa-i oferim
lui. El este oglinda noastra; vedem in el tot cea ce ne lipseste si, incercam sa-i
oferim lui ceea ce ar trebui sa ne oferim noua. Il folosim pe celalalt ca pe o
scuza. El are nevoie si trebuie sa-l ajut. Trebuie  sa fiu altruist, egoismul nu este o "calitate" validata de ceilalti. Daca sunt egoist si ma iubesc, ceilalti ma vor respinge. Daca insa il iubesc pe celalalt si pe ceilalti sunt perceput ca o fiinta minunata, capabila sa se sacrifice pe sine pentru binele si fericirea celuluilatcelorlalti. Dar asta este "realitatea"noastra. Asta credem noi, asta vrem noi sa credem. Ceilalti vad ceea ce noi nu putem vedea. Nu suntem "eroi" asa cum credem noi, ci doar victime, victimele propriilornoastre neputinte. Nu ne putem auzi , nu ne putem vedea pe noi si nevoile noastre. Il vedem doar pe celalalt, ii auzim dorintele si suntem gata sa i le satisfacem. Nu conteaza daca cineva ne atrage atentia - nu vedem, nu auzim. Pentru unii exista
totusi un punct pana la care sunt orbi si surzi, pentru altii....
     Daca faci parte dintre cei care se trezesc la realitate..., atunci ai cu
siguranta mult de lucru cu tine. Nu e deloc usor sa te restructurezi , sa
 inlaturi gandurile si comportamentele disfunctionale. Dar merita . Pentru ca daca
treci peste toate greutatile si  durerile ce le presupune aceasta transformare, vei
deveni TU: o persoana care se iubeste, o persoana autentica, capabila sa-i vada pe
ceilalti asa cum sunt cu adevarat, o fiinta  capabila sa ofere si sa primeasca in
egala masura, un subiect si nu un obiect (vezi Andre Moreau).
   Eu vreau sa fiu subiectul propriei mele vieti si nu obiectul altora! Tu?